M-am tot intrebat in ultima perioada cum sunt luate deciziile de calatorie, cum sunt alese destinatiile pentru petrecerea concediilor si a mini-vacantelor, incercand sa inteleg o serie de cunostinte, atunci cand mi-au spus, inainte de Pastele de anul asta, ca ei vor sa mearga in Bulgaria, ca au descoperit un oras medieval, un fel de Sighisoara din Romania.

Nu cred ca a fost vorba de curiozitate in luarea acestei decizii. Din cate am inteles, din punct de vedere al atractiilor turistice, situatia nu se prezenta foarte interesanta inainte de plecare, fapt dovedit dupa intoarcerea din calatorie.

Impresia principala cu care s-au intors a fost aceea a unei “alte lumi”, a unei lumi mai civilizate. Cu aceeasi impresie s-au intros si anul trecut din Germania.

Si ca sa continui cu subiectul cu care am inceput acest post: concediul insemna o evadare catre civilizatie? Adica, sa-mi fie cu iertare, dar imi scapa ceva. Mergem in concediu pentru a ne civiliza, pentru a fi analisti ai unor societati civilizate?

Eu unul merg sa ma relaxez, zic ca-i normal. Cred ca-i obositor sa te duci undeva pentru a face acest “sport”. Sa simti cum parca iti intra prin piele istoria unor locuri din Europa despre care ai citit de prin carti pare mult mai tentant, la fel de tentant cum pare sa bei o bautura racoritoare pe o plaja fierbinte.