Nici noi nu am plecat in vacanta de intai mai, asa ca nu ai motive sa te stresezi. Oricum, intai mai este o zi de sarbatoare destul de nepotrivita, daca stam putin sa analizam istoria acestei sarbatori. Mai mult, in  Romania, perioada comunismului a pus cireasa pe tortul acestei sarbatori internationale, sarbatoare a clasei muncitoare, ale carei origini le gasim in anul 1889.

In Romania, 1 Mai a fost sarbatorit pentru prima data in… ? 1890, nu, pe vremea aceea Romania nu se afla inca in comunism. Congresul Internationalei Socialiste, un eveniment international al unei organizatii la fel de internationale :-) , a decretat in 1889 ca 1 mai sa devina Ziua Internationala Muncii. Probabil la cateva luni, socialistii din Romania au preluat aceasta hotarare.

Cum se sarbatoreste munca?

Cu mici si bere, am putea spune. Nu avem inca reteta petrecerii care celebreaza munca.  Nici nu pot sa ma imaginez chiuind de bucuria muncii :-) .  Daca ar fi dupa mine as interzice aceasta sarbatoare abstracta, pastrand doar ziua libera (he, he…), nu de alta, dar, originile sale sunt unele mai putin fericite. Cum spuneam mai sus, aceasta sarbatoare a fost “decretata” in 1889. Nu de dragul muncii, cum s-ar putea spune, ci in memoria unor martiri din SUA, care au militat pentru mai multe drepturi, printre care, dreptul la un program de 8 ore, fara reducerea salariilor de la acea vreme. Ciudat? Probabil ti se pare ceva aberant sa vezi un program de lucru, legal, mai mare de 8 ore, cum este el in momentul de fata in Romania. Dar uite ca in 1870-1890, in Statele Unite, in Chicago, acolo unde isi are originea sarbatoarea mult iubita de intai mai, trebuia sa te lupti pentru un program de 8 ore.

Unde mai pui ca timp de vreo 40 de ani, in Romania, cu ocazia acestei sarbatori “fericite”, clasa muncitoare a avut oportunitatea sa defileze si sa se exprime liber cu ajutorul pancartelor, cartonaselor colorate, steguletelor si a altor briz-brizuri,  in fel si chip, in cadrul unor “petreceri” grandioase, pe stadioane, prin piete si pe sub balcoanele dictatoriale.

Numai cand incerc sa-mi imaginez petrecerile de alta data, ca-mi si vine sa ies la o plimbare prin oras… asa…  la un spectacol pe bune, cu actori adevarati.