FlyBaboo

Astazi anuntam catre cine merge martisorul de la FlyBaboo si Paravion.ro. Dupa 28 de zile in care am citit aproximativ 90 de texte inscrise in concurs, 90 de povesti, dupa 28 de zile in care am avut parte de adevarate dezbateri cu privire la textul care merita, cel mai mult, martisorul nostru si tot 28 de zile in care am visat alaturi de autoarele textelor inscrise in concurs, avem numele autoarei care va pleca saptamana asta la Nisa, in Franta, pentru 3 zile alaturi de persoana iubita.

Avem si o mica surpriza, deoarece, analizand textele inscrise in concurs, s-a luat decizia de a acorda si doua martisoare de consolare pentru doua dintre autoarele inscrise in concurs. Acordam aceste premii suplimentare, deoarece suntem uimiti de creativitatea concurentelor . Evident, sunt mult mai multe texte ce ne-au placut in mod deosebit, dar nu avem chiar atatea martisoare pentru fiecare poveste interesanta ce a fost inscrisa in concurs. Transmitem in schimb, aprecierile noastre pentru toate doamnele si domnisoarele care au participat in cadrul acestei campanii.

Deci, vom acorda astazi, de intai martie, si doua martisoare speciale:

• Locul 2  - 5% reducere din costul rezervarilor efectuate in luna martie, 2010, prin intermediul nostru.
• Locul 3  - 3% reducere din costul rezervarilor efectuate in luna martie, 2010, prin intermediul nostru.

Reducerile pot fi folosite fie la rezervarea de bilete avion fie la rezervari hoteliere.

Martisorul locului trei este castigat de Vasile Andreea Ioana cu textul “La apus”.

Imi place sa zbor la apusul soarelui. Adesea, imi rezerv biletul de avion astfel incat sa prind momentul in care mingea de foc isi pierde, treptat, din intensitate, pana se face nevazuta cu totul. Ultima data cand am fost in Anglia, mi-am rezervat biletul dintre Dusseldorf si Manchester pe la ora 18. Stiam ca in timpul zborului urma sa prind apusul chiar cand traversam Marea Nordului. Si ce spectacol a fost acela!…

Era decembrie si Dusseldorf era acoperit de zapada. La sol, atmosfera era gri si apasatoare. Lumea, in asentimentul vremii, isi infasura fularele in jurul gatului si se pregatea sa treaca podul, ca un acordeon, ca sa urce in aeronava. Eu, insa, zambeam cu gura pana la urechi pentru ca stiam ce minunatie ma asteapta la cativa mii de metri deasupra pamantului.

M-am asezat la geam, mi-am pus centura si, curand, avionul a inceput sa se miste. Caseta cu instructiunile de siguranta pentru pasageri a pornit si, ca de fiecare data, mi s-a parut un familiar zgomot de fond. Ca atunci cand auzi vocea unui prieten de demult cu care te intalnesti des, dar pe care nu il mai asculti cum o faceai alta data pentru ca gandurile sale au ramas aceleasi. Odata cu trecerea timpului, ideile noi au incetat sa mai apara. In schimb, cele vechi devin aproape obsesii, ca si cand le-ar repeta ca pentru sine, sa nu le uite. Asa si cu vocea de pe caseta cu masurile de siguranta pentru calatori. O veche si dulce familiaritate, usor de ignorat, dar a carei lipsa as simti-o imediat in caz ca asa ceva s-ar intampla.

Am decolat si, pe masura ce prindeam altitudine, m-am regasit cu fata lipita de geamul avionului in asteptarea minunii portocalii. Am prins si cateva turbulente si, de fiecare data, nasul meu s-a lovit violent de fereastra, insa nu mi-a pasat si am ramas nemiscata. Dintr-o data, ca o pasare care paraseste pentru prima data cuibul si iese in vazduh, inaltandu-se deasupra perdelei de copaci printre care, zile in sir, a privit catre albastrul cerului sperand sa ajunga acolo cat mai repede, asa si avionul nostru a iesit dintre nori. M-am prins de manerul scaunului cu putere si l-am vazut. Era el, soarele, portocaliu, si violet, si rosu, si aramiu, cufundandu-se in departare, in timp ce noi prindeam avant si ne ridicam tot mai sus. Cerul arata ca laptele mucegait, un amestec de alb si gri peste care soarele, apunand, isi imprastia nuantele de rosu. De fapt, soarele n-apune niciodata, mi-am zis. El se topeste si isi imprastie culorile pe cer, apoi, dimineata, dupa ce si ele s-au odihnit, se recompun intr-un nou soare care straluceste intr-o noua zi. Curand, prietenul meu a disparut si in geamul avionului am aparut, dintr-o data, eu. Se facuse seara de-a binelea. Mi-am dezlipit pleoapele de pe fereastra si i-am raspuns stewardesei care, intre timp, ajunsese in dreptul meu: “A red wine, please”…

http://andreeavasile.wordpress.com/2010/02/06/la-apus/

Martisorul locului doi este castigat de Musat Iuliana cu partea a treia din “Zborul Ei spre Nisa”.

Se trezi râzând. Se visase la Nisa, în timpuri trecute, când oamenii încă mai locuiau în corpuri cu pereţi opaci şi încă mai credeau că pot salva planeta fără s-o iubească (doar de frică, adică). De fiecare dată când se trezea, i se părea, nelămurit, că ar trebui să o cheme Iulia (dar nu ştia de ce), că un taximetrist de la FlyT îi urase odată ceva (dar nu mai ştia ce anume), că undeva, cineva care se chema „mamă” ştiuse înainte ca ea să se nască despre faptul că zborul va fi viaţa ei…

Sara crescuse fascinată de maşinile zburătoare. Le privea ore în şir, le visa, le studia. Devenise „responsabil cu testarea condiţiilor de zbor” şi tot ce însemna inovaţie şi performanţă ajungea întâi de toate la ea, pentru o verificare şi o aprobare. Îi plăcea să-şi închipuie ce şi-ar dori fiecare client, cum s-ar simţi cel mai bine. Era fericită şi împlinită, îşi iubea meseria, îşi petrecea jumătate din timpul zilelor ei în aer, iar viaţa-i era ca un cântec în zbor. Ceva lipsea însă… Iar fata ştia exact ce anume. Pentru că în visele ei, zborul nu era tehnologie, ci magie! Oamenii se prea obişnuiseră să zboare care-ncotro, pentru cele mai neînsemnate treburi, de câteva ori pe zi şi pe distanţe uriaşe adunate împreună, aşa de firesc precum altădată mergeau cu ciudăţeniile alea de aparate care aveau discuri rotitoare sub ele. Nu mai vedeau miraculosul ridicării de la pământ şi nici nu mai simţeau fiorul înălţării aripii lângă aripa de pasăre. Deveniseră zburătoare obosite, blazate, apatice… Iar Sarei îi era dor de mirajul primului zbor, acela pe care îl simţea, ascuns adânc în subconştientul fiecărui om pe care îl întâlnea… Lor nu părea să le lipsească această senzaţie, dar ea ştia că va veni o zi când va putea să-i înveţe ceea ce visele ei, care o făceau să se trezească râzând, o învăţaseră.

Şi într-o zi, se întâmplă: avionul acesta i se păru o invenţie excepţională din primul moment. Spunea în mapa de prezentare că poate împlini orice dorinţă a călătorului, iar Sara ştia că avea să o ducă acolo, în vremurile când ea doar îşi închipuia cum o fi să zboare. Se întinse uşor în şezlongul de la bord şi se conectă la reţeaua centrală. Aparatul avea pereţi transparenţi, iar fuga printre nori deveni cel mai aproape lucru de contopirea cu natura brută şi dezlănţuită pe care îl încercase. Poate doar în visele ei venite din preistorie să se mai fi simţit aşa legată de lumea în care se născuse, conectată prin fire nevăzute şi inimaginabil de puternice ale inimii ei, pe care nici măcar nu ştiuse că le are. Pe lângă asta, avionul era conceput astfel ca cei care călătoreau să beneficieze de o conexiune neurologică la sistemul de pilotaj. Oameni obişnuiţi deveneau şoimi ai aerului, una cu nava pe care o stăpâneau, maeştri magnifici ai aerului, ce urmau a călători oriunde mintea lor putea concepe spaţiu, şi timp, şi viteză… Sara închise ochii, respiră adânc, şi-şi dori să uite vremurile astea în care oamenii cred că zborul e o îndeletnicire banală; să le uite nepăsarea cu care privesc norii; să le redescopere inocenţa primei înălţări, şi adrenalina primului picaj, şi chiotul primei răsuciri de aripă. Ştia unde le va găsi toate. Şi zâmbi…

Epilog

Deschise încet ochii, gâdilată jucăuş de o rază de soare. Locuia într-o peşteră întunecoasă, cu pereţi reci pe care fiecare generaţie desenase, în momentele de linişte, siluete de oameni şi turme de animale. Numele ei era Cântec-în-Zbor. Nu ştia de ce o numiseră aşa, iar tatăl ei, Baboo-şeful-de-trib, zâmbi din nou când îl întrebă. „Uite, îi spuse el, ţi-am adus tovarăşi de joacă.” În cojocul lui scânceau doi pui de lup. „Fly şi Nisa o să le spun, râse veselă fata. Mulţumesc, Baboo.”

http://iuliamusat.blogspot.com/2010/02/zborul-ei-spre-nisa-iii.html

Martisorul-vacanta-de-vis la Nisa in Franta, pe Coasta de Azur,  merge catre Popa Mihaela-Maria cu textul de mai jos.

Tot timpul in miscare, calotoria este o a doua natura pentru ele. Acestea sunt femeile. Prind aripi cand vine o ocazie sau gasesc un pretext bun de a merge undeva si ii antreneaza pe cei din jur in a descoperii lumea. Viata insasi la ele e o calatorie si orice iesire afara din casa primeste rang de “calatorie”, de aceea gasesti in geanta atat de multe lucruri. Si totusi cum calatoresc cand isi fac bagajele…
Adolescenta
Este preocupata de viata in ritm alert, de locurile pline de animatie in care ai mereu cate ceva de facut.
O mai ispitesc inca placerile copilariei,pentru asta tanjeste la zapada de pe partii sau parcurile tematice.
Daca s-ar putea, ar calatori cu mare placere cu pets-ul ei. Iubeste animalele, concertele, sa fie cu prietenii, sa calatoreasca pentru a-si inviora garderoba sau a achizitiona cele mai noi chesti. Planuieste calatoria vietii intr-un tinut salbatic, nedescoperit. Sta in permanenta in contact cu cei apropieti oriunde s-ar duce. Se duce des de acasa pentru ca oricat si-ar iubi apropiatii se plictiseste repede de aceleasi lucruri cunoscute. Si totusi are o rutina a drumurilor ei.
O gasesti in august la Szighet la festival, la cursele de Formula 1, sau de Oktober Fest in Munchen, poate da oricand o fuga pe MariaHilferstrasse in Viena, atunci cand nu merge in Austria la ski. Isi viziteaza prietenii din toate colturile lumi. Si isi aduce aminte locurile in care s-a indragostit.
Domnisoara
Preocupata de partea culturala a vietii, de intelegerea profunda a acesteia, de dezvoltarea personalitatii, de locuri care ating simturile. Poate calatori singura sau impreuna cu prietenele sau grupul de prieteni. Face poze artistice, deseneaza, compune inspirata de nuantele locului sau ale evenimentului.
O gasesti in februarie la festivalul de Film de la Berlin ori la Canes in mai sau macar la Tiff de la Cluj. Calatoreste in interes de afaceri la Bruxelles dar da o fuga la Bruges. Pleaca cu prietenii in Maroc, Portugalia sau pe orice coasta. Viziteaza Vassa Museum dand o fuga la prietenii ei in Suedia, Franta pentru minunatele dealuri si Anglia pentru castele. Reia drumurile lui eminescu si Brancusi si merge in Rusia pentru balet. Descopera India si merge pe urmele lui Eliade.
Tanara sotie
Gaseste orice oportunitate sa “dea o fuga” cu sotul ei in orice loc indepartat de casa.
Poate fi de Valentine’s Day la Venetia sau la Mardi Gras in Brazilia. Primavara sau toamna merge in Grecia, Turcia, pentru a profita de ultimele raze de soare inainte de iarna. Se simte speciala si frumoasa asa ca se rasfata intodeauna cu cel mai bun hotel, cel mai bun vin, cel mai bun tratament pe care si-l poate permite. Face plimbari lungi in locurile citatadine vizitate. Poate pierde vremea la un film 3D sau se lasa purtata de locuri si obiceiuri. Leaga prietenii usor cu alte cupluri. Prefera excursiile organizate cand ai mereu de unde alege cum sa petreci timpul, nu vrea sa aiba prea multe reponsabilitati, e in concediu si timpul ei e pretios.
Planuieste calatorii inedite si doreste sa-si surprinda placut sotul cu o iesire la bere de Sf Patrick.
Mama
O intereseaza locurile pline de activitati educative pentru copii ei si zonele in care acestia ar gasi lucruri interesante de facut. Ii place sa cumpere suveniruri pe care sa le adauge in albumele copiilor. Se documenteaza inainde de a incepe o calatorie si planifica totul cu cateva luni inainte. In rare momente planuieste sa plece impreuna cu sotul ei in calatorii scurte de weekend. Ii place confortul calatoriei, prefera avionul, are grija de ceea ce poate fi pe masa si se straduieste sa fie cel mai bun din ce isi poate permite.
O gasesti facand scuba diving sau ski nautic in Croatia, plimbandu-se cu bicicleta la Versaiiles, la Thrope Park sau Disneyland, la ski in vacanta de iarna a copiilor in Viena sau in Bulgaria, in gradinile botanice de la Cambridge sau la Madame Trousseau, pe coasta din Florida.
Bunica
Vrea sa savureze in tihna frumosul vietii. Ii poate scoate pe nepotei la o plimbare cu vaporasul pe Nisa, Tames…Savureaza locurile cu muzica buna, jazz in aer liber, plimbarile in parcuri, in gradinile castelelor sau gradinile botanice. Calatoriile ei urmaresc un tipic, o pasiune: arta, religia, gradinaritul, etc. Are intodeauna geamantane noi, pentru toate calatoriile pe care vrea sa le faca si pentru toate amintirile si visele ei. O vezi la Pittsburg, Erevan, St. Petersburg, in Barcelona admirandu-l pe Gaudi. Vede si revede locuri din intinerariul propus, dar regula este cel putin doua locuri noi in fiecare an…

http://www.facebook.com/note.php?note_id=349577942570&id=1042755408&ref=mf

Celelalte povesti ale campaniei, pot fi vizualizate aici.

Va invitam in continuare sa ramaneti la curent cu surprizele pregatite in aceasta primavara pentru dumneavoastra. Puteti folosi fluxul RSS si alertele prin email pentru a primi cele mai noi informatii cu privire la calatorii si rezervari hoteliere.